Uite de ce poartă doctorii halate verzi sau albastre când operează. Sigur nu știai asta!

Cu siguranță te-ai întrebat de multe ori de ce medicii aleg să poarte halate verzi sau albastre atunci când operează, deși majoritatea timpului poartă halate albe. Doar albul este asociat curățeniei.

Până în 1914, medicii au purtat mereu halate albe. Problema cu halatele albe era că medicii erau orbiți de albul imaculat în timp ce operau și își mutau privirea de pe pacient spre colegii cu care operau.

Efectul este similar cu cel cu care suntem obișnuiți în timpul iernii când razele soarelui se reflectă din zăpadă și parcă suntem orbiți de albul zăpezii.

În timpul unei operații, medicii se concentrează pe zonele unde apare roșul, așa că purtarea unor haine în culori opuse roșului ajută la îmbunătățirea acuității vederii și îi face mai sensibili la nuanțele diferite de roșu.

În acest fel, medicii sunt mai atenți la operație, scăzând șansele de a greși în timpul unei proceduri medicale, scrie unica.ro.

 

CITEȘTE ȘI: „Numele meu este Laura, am născut natural, într-o maternitate din București. M-au lăsat să îl alăptez de trei ori de pe 27 și până pe 29 după-amiaza, când mi l-au adus în salon. Știam că face antibiotic. Dar nu mi se spunea de ce. Abia după ce am băgat 100 de lei în buzunarul medicului neonatolog mi s-a spus ce probleme are…”

Povestea mea începe în prima parte a lunii decembrie când, după o întârziere a menstruației de vreo două săptămâni, întărirea sânilor, poftă de mâncare pe la 5-6 dimineața și în cele din urmă și un test de sarcină pozitiv, am decis împreună cu logodnicul meu să facem o programare la Regina Maria pentru confirmarea sarcinii.

Nu îmi doream decât ca medicul meu ginecolog să fie femeie și să nu ma împingă să nasc prin cezariană. am fost la doamna doctor Borali Denise ( o recomand cu mare drag pentru cei care vor să nască la Regina Maria în București), care ne-a confirmat sarcina de șase săptămâni poziționată corect și cu DPN 12 iulie.

Acasă am avut lungi discuții cu logodnicul care insista să nasc la Regina Maria (unde el avea asigurare de la muncă) și nu la un spital de stat cum voiam eu. Și până la urmă, diferența mare de bani și-a spus cuvântul și am stabilit să mergem la Polizu la recomandarea unei verișoare care născuse acolo în urmă cu câteva luni și fusese destul de mulțumită.

Astfel, mi-a recomandat pe doamna doctor Livia Manta care mi-a urmărit în continuare sarcina până am născut natural pe 27.06.2017 un băiețel. În general, toată sarcina a decurs normal, fără probleme de sănătate, iar doamna doctor a fost foarte drăguță.

Pentru morfologia fetală ne-a recomandat la insistențele noastre (nu voiam să stăm pe la cozi prin spital) un cabinet particular (Dr. Calimfirescu-am fost foarte mulțumiți și de dumnealui), analizele de sânge le-am făcut și prin spital ( pentru cei care își permit financiar chiar nu recomand-cozi, la toaletă te trimite să iei probă de urină și nu este hârtie igienică, una din asistentele din policlinică spitalului extrem de arogantă și în jur de trei ore pierdute pentru o probă de sânge, una de urină și recoltarea secreției) și pe la Matei Basarab (curat, personal profi și amabil).

La 37 de săptămâni doamna doctor mi-a sugerat să grăbim nașterea cu acordul meu deoarece trebuia să plece în concediu, iar riscul ca eu să nasc cât ea era plecată era destul de mare. Am acceptat după ce m-a asigurat că pentru bebe nu este niciun risc și așa am stabilit că marți dimineața ne vedem la spital să-l aducem pe bebe.

Luni seara, pe la ora 9, au început contracțiile regulate și doamna doctor mi-a spus că dacă sunt la 3-4 minute să nu aștept și să merg la spital. Cu toată că erau la 3-4 minute, nu am fugit ci mi-am continuat plimbarea prin parc. Am ajuns cu greu acasă deoarece contracțiile deveniseră tot mai puternice așa că am luat bagajul și am plecat la spital. Pe la ora 23.00 am ajuns la spital.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns sus a fost să le spun că am epidurala la mine, dar răspunsul lor a fost: „Și cine să ți-o facă la ora asta?”. Deja mă panicasem, durerile erau tot mai insuportabile, când am decis să nasc natural, mă bazasem pe epidurala care îmi va ameliora durerea.

M-au dus în sala de nașteri unde moașa, o doamnă foarte drăguță căreia îmi pare rău că nu i-am văzut numele și infirmiera (doamna Elena) la fel de atentă și drăguță, au avut grijă de mine.

Moașa mi-a spus la un moment dat să nu mai tip așa că mai este mult până dimineață când voi naște. Deja mă panicasem. Nu era decât miezul nopții, cum să dureze până dimineață? Mi-au pus o perfuzie și mi-au zis că în zece minute o să mă lase puțin durerea. Așa a fost, dar bucuria a ținut doar vreo 15 minute în care contracțiile erau mai puțin intense.

După perfuzie m-a verificat moașa și mi-a zis: „Dai de băut dacă naști în noaptea asta?”, „Clar, da!!!”. Și așa mi-a sunat pe la oră 1:15 medicul ginecolog să vina că nasc.

Pe 27.06.2017 la 01:50 am adus pe lume cel mai dulce prințișor de 50 cm și 2850 grame, Apgar 8, cordonul ombilical înfășurat de două ori după gât, alb că vărul, pe care mi l-a dat doar să îl pup și l-au dus la terapie intensiva.

Pe cât de bine au mers toate cu nașterea pe atât de prost au continuat: copilul a avut complicații la naștere, nu reușea să își regleze singur temperatură corpului, avea un suflu la inimă, a vomat în terapie intensiva de două ori, a fost diagnosticat cu torticolis și tal valg.

Zilele petrecute în spital au fost un coșmar: copilul meu era la terapie intensiva și nimeni nu îmi spunea care este motivul și cât îl vor ține acolo. În salon toate celelalte mămici aveau copiii lângă ele, eu nu…îmi doream așa de mult să îl pot ține în brațe…

M-au lăsat să îl alăptez de trei ori de pe 27 și până pe 29 după-amiaza, când mi l-au adus în salon. Știam că face antibiotic. Dar nu mi se spunea de ce. Abia după ce am băgat 100 de lei în buzunarul medicului neonatolog mi s-a spus ce probleme are. Am făcut un calcul după ce am ajuns acasă și nu am făcut prea multă economie alegând să nasc la stat: medicul ginecolog+moașa+infirmiera+asistente+medic neonatolog+anestezist (la mine nu a fost cazul)+ kit epidurala…Nu voi repeta experiența!

Acum, copilașul nostru e bine, e sănătos, crește și noi suntem topiți după el.